Începând cu anii 2008-2009 și culminând cu perioada 2011-2012, s-a creat o adevărată avalanșă de idei, opinii, soluții și mai ales nemulțumiri în jurul problemei obligativității liber profesioniștilor de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate.
Discuțiile au apărut pe fundalul emiterii, din oficiu, de către Casele Județene de Asigurări de Sănătate a deciziilor de impunere, cu debite și accesorii, pe seama persoanelor care realizează venituri din activități independente și care nu și-au declarat de bună voie aceste venituri la Casele de Asigurări Sociale de Sănătate în vederea stabilirii obligațiilor fiscale ce le revin sub această formă. Aceste decizii cuprind, în cele mai multe situații, debite și accesorii deloc neglijabile, calculate pentru întreaga perioada de prescripție de 5 ani.
Dacă în cazul debitelor, proveniența și cuantumul acestora sunt oarecum detectabile, în cazul accesoriilor (penalități și majorări) nu se prea poate susține același lucru, întrucât deciziile de impune se referă la sume globale cu titlu de accesorii, calculate pe întreaga perioadă, fără a oferi explicații detaliate legate de proveniența lor, modul de calcul și sumele față de care s-au calculat. Aceasta în condițiile în care discutăm de sume diferite cu scadențe diferite cumulate în mai mulți ani. În multe situații, aceste explicații nu au putut fi oferite nici de către organul emitent al deciziilor de impunere (Casele de Asigurări Sociale de Sănătate), care au motivat, chiar și în fața instanței de judecată, că accesorile sunt calculate electronic de către un program informatic care funcționează la nivel național pe principii legale.
Problema a fost intens dezbătută nu doar în presă și pe holurile caselor de asigurări, ci și în instanțele de judecată competente. Până de curând, soluțiile unanime ale instanțelor de judecată s-au conturat pe cele două probleme (debite și accesorii), după cum urmează:
- toți cetățenii români cu domiciliul în țară, ca și cetățenii străini cu reședința sau domiciliul în România au obligația de a contribui la Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate, dacă realizează venituri, indiferent sub ce formă (salarii sau venituri din activități independente). Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate funcționează ca un sistem unitar, constituit pe baza participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate;
- persoanele care, deși au această obligație, nu au înțeles să achite contribuțiile de asigurări sociale de sănătate la scadență, sunt obligate la plata accesoriilor (penalități și majorări), calculate de la scadența fiecărei sume, chiar dacă decizia de impunere s-a comunicat ulterior. Persoanele care realizează venituri din activități independente au obligația de a comunica veniturile realizate Caselor de Asigurări Sociale de Sănătate competente în vederea emiterii deciziei de impunere. Faptul că nu și-au îndeplinit această obligație nu-i poate exonera de obligația de plată a accesoriilor calculate după sumele pe care trebuiau să le achite la date anterioare emiterii deciziilor de impunere, pentru că deciziile de impunere nu s-au emis în termen din culpa lor exclusivă.
Optica instanțelor de judecată a rămas neschimbată în ceea ce privește obligativitatea persoanelor care realizează venituri din activități independente de a achita contribuțiile aferente la Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate.
În schimb, o dată cu pronunțarea Deciziei nr. 639/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie irevocabilă, a avut loc o răsturnare a jurisprudenței în ceea ce privește accesoriile calculate și percepute pentru aceste sume. Mai concret, pe calea deciziei mai sus menționate, instanța a stabilit că obligația de plată a majorărilor și penalităților de întârziere este nelegală atâta vreme cât Casele de Asigurări de Sănătate nu au informat contribuabilii despre obligația plății contribuției și despre nivelul acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 95/2006, ”Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale”.
Decizia nr. 639/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are valoare de lege și nu este obligatorie pentru celelalte instanțe care sunt chemate să judece cauze similare, dar în mod cert va constitui un punct important de cotitură în jurisprudența românească cu privire la obligația contribuabililor de a achita majorări și penalități de întârziere după sumele scadente cu titlu de contribuție la Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate, dacă nu au fost informați de către Casele de Asigurări de Sănătate despre obligația de a contribui și despre nivelul contribuției personale.
Pentru mai multe detalii va rugam sa ne contactati.