sursa foto: www.wall-street.ro

Cei mai mulți dintre contribuabili, fie ei persoane fizice sau juridice, știu deja că obligațiile de natură bănească ce le revin față de Stat se prescriu în termen de 5 ani. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. 1 C.Pr.Fisc. „Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.”

Există, însă, o serie de detalii, care deși sunt expres prevăzute de lege și intervin în cele mai multe dintre situațiile care privesc problema prescripției, sunt mai puțin cunoscute. Acestea, de obicei, dau peste cap previziunile contribuabilului.

Le vom analiza pe rând:

1. data de la care începe să curgă termenul de prescripție, mai concret, data din care încep să se numere cei 5 ani în interiorul cărora organul fiscal poate stabili obligații fiscale: potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (2) C.Pr.Fisc. „Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel”.

Aceasta înseamnă că nu discutăm despre un termen de prescripție de exact 5 ani, ci, de cele mai multe ori, despre un termen mai lung. De ex. o datorie fiscală născută la 1 ianuarie 2008 se prescrie abia la data de 01 ianuarie 2014, adică 6 ani mai târziu, pentru că termenul de prescripție de 5 ani la care se referă art. 92 alin. 1 C.Pr.Fisc. începe să curgă abia la data de 01 ianuarie 2009. Tot astfel, obligațiile de plată a impozitelor și contribuțiilor sociale aferente anului 2008, se prescriu abia la data de 01 ianuarie 2014.

Atenție! Data de 01 ianuarie 2014 nu este ultima zi în care organul fiscal poate stabili obligațiile fiscale născute în anul 2008, ci prima zi în care contribuabilul poate răsufla ușurat că a scăpat de datoriile fiscale neplătite pe anul 2008. Ultima zi în care organul fiscal poate stabili obligații fiscale aferente anului 2008 este 31.12.2013.

2. suspendarea cursului prescripției: dintre cauzele de suspendare a prescripției, care sunt prevăzute de art. 92 alin. 2 C.Pr.Fisc., mai frecvent întâlnită și mai interesantă la nivelul problemelor ce pot interveni, este suspendarea „pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale” (art. 92 alin. 2 lit.b C.Pr.Fisc.).

Aceasta înseamnă că, din momentul în care începe inspecția fiscală, curgerea celor 5 ani îngheață. Deși cei 5 ani pot expira între momentul începerii inspecției fiscale și momentul stabilirii obligației fiscale, organul fiscal va avea totuși dreptul de a stabili obligații fiscale în sarcina contribuabilului care nu și-a onorat la timp obligațiile fiscale. Dar nu oricum, ci cu îndeplinirea anumitor condiții, care se respectă mai mult sau mai puțin:

a. să se încadreze în termenul de prescripție rămas ca urmare a încetării suspendării:suspendarea cursului prescripției înseamnă paralizarea trecerii timpului pe perioada în care intervine cauza de suspendare. La momentul la care încetează cauza de suspendare, cursul prescripției se reia cu durata rămasă la momentul suspendării.

De ex. o creanță fiscală născută în anul 2008, este prescrisă la data de 01 ianuarie 2014. Dacă în data de 31 decembrie 2014 începe inspecția fiscală, cursul prescripției este întrerupt cu o zi. Aceasta însemnă că după finalizarea inspecției fiscale și după emiterea deciziei de impunere ca urmare a inspecției fiscale, organul fiscal mai are la dispoziție doar o zi pentru a stabili obligațiile fiscale aferente anului 2008.

De obicei, aceste obligații se stabilesc direct prin decizia de impunere care încheie inspecția fiscală, dar în măsura în care, totuși, anumite obligații sunt omise (indiferent de motiv) nu mai pot stabilite ulterior, decât dacă nu este împlinit cursul prescripției.

b. să respecte durata legală a inspecției fiscale: suspendarea nu poate produce efecte decât față de inspecția fiscală desfășurată în condițiile legii. Potrivit art. 104 alin. 1 și 2 C.Pr.Fisc., durata insepcției fiscale este de maxim 3 luni pentru contribuabilii mici și mijlocii, care nu au sedii secundare și de maxim 6 luni pentru marii contribuabili și pentru contribuabilii care au sedii secundare.

Prin urmare, suspendarea cursului prescripției la care se referă art. 91 alin. 1 și 2 C.Pr.Fisc. operează doar atâta vreme cât ar trebui să dureze legal inspecția fiscală. Dacă, fără a interveni o suspendare, în condiții legale (art. 104 alin. 4 și 5 C.Pr.Fisc.), inspecția fiscală depășește durata sa legală, apreciem că prescripția de 5 ani își reia cursul de la data la care inspecția fiscală ar fi trebuit să se finalizeze în condițiile legii.

c. să respecte termenele legale pentru emiterea deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale: potrivit art. 109 alin. 4 C.Pr.Fisc., organul fiscal are obligația de a comunica decizia de impunere pentru diferențele de obligații fiscale aferente perioadelor verificate, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecție fiscale.

Două observații se impun cu privire la acest aspect:

1. decizia de impunere trebuie comunicată contribuabilului în termen de 30 de zile lucrătoare de la încetarea inspecției fiscale, iar nu emisă în acest termen. Suspendarea cursului prescripției operează până la data emiterii deciziei, nu până la data comunicării acesteia. Deci, durata prescripției rămase nu se calculează de la data la care contribuabilul a primit decizia de impunere, ci de la data la care organul fiscal a emis această decizie, dată care trebuie să fie anterioară comunicării;

2. reluarea cursului prescripției operează de la data la care trebuia emisă decizia de impunere, iar nu de la data la care a fost efectiv emisă, în cazul în care organul fiscal nu se încadrează în termenele legale pentru emiterea și comunicarea deciziei de impunere.

În concluzie:

1. prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, calculați cu începere de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut obligația fiscală;

2. termenul de 5 ani poate fi afectat de diferite cauze de suspendare care, dacă operează în condițiile legale, conduc la o modificare temporală a cursului prescripției, care este dezavantajoasă pentru contribuabilul ce nu și-a îndeplinit la termen obligațiile fiscale.

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să ne contactaţi.